Aneta Grosu

Cateva evenimente speciale marcheaza acest inceput de aprilie. Comemorarea marelui Nicolae Sulac, la bastina sa, satul Sadac, raionul Cahul, comemorarea lui Ion Aldea–Teodorovici, la 7 aprilie, la Cimitirul Central, in ziua cand ar fi implinit 54 de ani si lansarea, la 2 aprilie, la Cinematograful «Odeon», a unui film documentar din ciclul «Grani vremen v litax», consacrat lui Ivan Ivanovici Bodiul, fost prim–secretar de partid al RSSM in perioada sovietica. De altfel, premiera a avut loc in limba rusa, cu participarea protagonistului filmului care, in acest an, a implinit 90 de ani. Chiar si la aceasta varsta, memoria nu–l tradeaza pe Ivan Ivanovici. La lansarea filmului, el nu a ezitat sa–i cante diferambe lui Vladimir Voronin: «Statul putea fi scos din impas doar cu mana dura a Puterii. Nimeni altul, decat Voronin, nu avea o astfel de mana».

Legat de cele trei evenimente, am urmarit cateva subiecte, la diverse posturi TV. Relatarea de la Sadac a fost completata de un reportaj despre eforturile regizorului Valeriu Ciurea de a realiza un film documentar despre Nicolae Sulac. Pentru ca a simtit nevoia unui astfel de film, Ciurea a ajuns sa–si vanda apartamentul si sa investeasca banii in proiectul «Nicolae Sulac». Filmul e aproape gata si va fi lansat in urmatoarele saptamani, regizorul fiind gazduit, temporar, in casa Nataliei Verban, fosta sotie a lui Nicolae Sulac.

Credeti ca cineva si–a vandut propria casa pentru a face un film despre Ivan Ivanovici Bodiul? Credeti ca vreun regizor si–a sacrificat caminul pentru a–l glorifica pe conducator? Bani s–au gasit, in lipsa unor asemenea sacrificii, si nu pentru un film, ci pentru sapte, din acelasi ciclu, care vor fi realizate in continuare. Daca Sulac ar fi fost Bodiul, Valeriu Ciurea nu si–ar fi vandut apartamentul, pentru a realiza un film despre maestru.

De altfel, in contextul invitarii, pentru ziua de ieri, a catorva mari artisti de la noi la Procuratura Anticoruptie, pentru a fi cercetati la subiectul legalitatii provenientei fondurilor din care, in ajun de 8 martie, la Floresti, a fost organizat un concert consacrat femeilor din localitate, ar fi fireasca intrebarea: de unde provin banii destinati «invesnicirii» lui Ivan Ivanovici, si a altora, alde el, in cele sapte filme documentare?

Nicolae Sulac repeta, deseori, ca, pentru a fi recunoscut si pretuit in R. Moldova, trebuie ori sa mori, ori sa pleci cat mai departe, peste hotare. Nu a stiut artistul ca, si dupa moarte, Doinele sale, Miorita sa, Baladele sale, vor valora mai putin decat destinele private ale unor conducatori care, in viata lor, nu au facut nimic altceva decat sa prospere dictatura si coruptia.