Alina
Radu |
Dupa aceasta formula de salut, activisti din toate statele lumii se aduna in grupuri ca sa discute conditiile acestei alte lumi. Aceasta lume trebuie sa fie: fara arme, fara SIDA, fara violenta, fara analfabeti, fara flamanzi, fara nedreptatiti, fara someri, fara ocupanti, fara tuberculoza, fara prizonieri politici, fara minciuna politica, fara distrugerea naturii, fara spalarea creierilor, fara copii vanduti, fara saracirea saracilor prin imbogatirea bogatilor.
O alta lume, cred acesti oameni, cei mai activi si mai pasatori din lume, e posibila daca demnitatea fiecarui om va fi respectata, daca va exista justitie pentru toti si daca echitatea va fi pusa in valoare.
Este ianuarie, sunt 30 de grade peste zero, e cald si oamenii isi asuma un temperament ecuatorial la luarea deciziilor aici la Nairobi, caci, peste cateva zile, mii de lideri de organizatii din toata lumea vor reveni acasa pentru a porni la crearea unei alte lumi, mai bune. Fiecare isi arata pe harta tara sa sau mai multe tari in care spune ca va lucra ca sa faca lumea mai buna. Privesc harta. Cele mai sarace zone din lume sunt colorate cu rosu. Africa e rosie in intregime. In Europa este o singura pata rosie, una mica — intre Romania si Ucraina, state colorate in galben.
Pata mica rosie din Europa se numeste Moldova, si cand ma saluta cineva cu formula «O alta lume e posibila», imi vine sa il intreb pe acel cineva, care este din Kenia, sau Canada, sau Nepal, sau din Australia: credeti ca si o alta Moldova e posibila? Imi raspund eu insumi ca e posibila. Dar, deocamdata, in gand.
