1 Decembrie a provocat noi dureri de cap regimului politic de la Chisinau. Sovietizati in spiritul si gandirea lor, comunistii au speculat evenimentul, afisand in presa scandaluri diplomatice si crize de relatie cu Romania. Motivul pe care–l invoca oficialitatile moldovenesti este mai degraba un pretext decat un argument plauzibil, daca tinem cont de faptul ca mesajul presedintelui UNITER, Ion Caramitru, rostit pe 1 Decembrie intr–o festivitate la Chisinau, nu greseste cu nimic in fata adevarului. Da, Moldova a fost istoriceste parte a Romaniei si acest lucru este un fapt implinit, pe care nu–l poate da nimeni afara din istorie. Inclusiv comunistii, indiferent daca le convine sau nu. Afirmatiile lui Caramitru au in istorie si baza juridica, si morala. Cat priveste perspectivele R. Moldova, despre care acelasi I. Caramitru zice ca locul ei cel mai potrivit ar fi tot alaturi de Romania — nici asta nu este o noutate. E o ipoteza care nu se exclude, e una din mai multele cate au existat si vor mai exista la Chisinau atata timp cat regimurile politice de aici vor fi incapabile sa ofere acestei republici si populatiei ei o perspectiva clara si valabila. Valabil, in acest caz, ar insemna conform adevarului, traditiilor si noilor realitati geopolitice. Romania si exemplul Romaniei este, in acest sens, unul atractiv. Daca puterea de la Chisinau nu poate recunoaste acest lucru, din considerenre ideologice, nu are decat sa se apuce de numarat cetatenii R. Moldova. In Romania pleaca, de mai multi ani, nu numai moldovenii. Si nu numai din dreapta Nistrului. Si nu numai in Romania. Dar, spre Romania, in special. Pleaca de bine? Pleaca din lipsa de perspective. Dati–le oamenilor punctul de sprijin, asa cum l–a dat romanilor de peste tot ziua istorica de 1 Decembrie, daca vreti sa ripostati cavalereste. Ma tem, insa, ca notiunile de cavaler si comunist nu sunt compatibile.

Rezonanta scandalului politic in jurul Romaniei poate ca era alta, daca acesta nu ar fi fost pregatit din timp de anturajul prezidential de la Chisinau. Faptul ca a existat un scenariu devine clar din acuzatiile presedintelui Voronin lansate la adresa Bucurestiului in interviul difuzat pe portalul de limba rusa "Press obozrenie" in chiar Ziua Nationala a Romaniei. Acuzatiile la adresa Bucurestiului nu sunt noi nici ca procedeu, nici, cu atat mai mult, ca formula. Ele repeta, in fond, pretentiile exprimate de V. Voronin Romaniei acum o luna, la Giurgiulesti, cu prilejul inaugurarii Terminalului petrolier de aici. Atat doar ca, de data aceasta, Voronin nu numai ca neglijeaza initiativele Romaniei privind accelerarea procesului de aderare a R. Moldova la UE, ci le si eticheteaza ca "ingerinta". De ce? De ce acum si in termeni atat de categorici? Se creeaza impresia ca Voronin si–a epuizat resursele si nu mai poate tine piept situatiei nici pe plan intern, nici pe plan extern. Scade raitingul sau pe piata politica interna — asa dupa cum o arata ultimele sondaje de opinie si, mai ales, dupa cum o demonstreaza, univoc, recentele alegeri din zona gagauza. Comunistii falimenteaza, nu mai au trecere, li s–a consumat vocabularul, le–au secat resursele ideologice, nu mai au credibilitate, deraiaza tot mai vizibil si accidental de pe prima linie a politicii, secera si ciocanul nu mai sunt simboluri. Perspectiva, care se deschide tot mai larg in fata lor, este drumul mortii. Sa nu uitam ca bate la usa 1 ianuarie 2007 — ziua in care Romania se rupe definitiv din spatiul de influenta al Rusiei. Hotarul NATO pe Prut se dubleaza cu cel al Uniunii Europene. Intrarea Romaniei in UE presupune, evident, si un nou statut pentru R. Moldova — motiv care nu–l poate lasa calm pe Voronin. Deruta este mare. Presedintele este absolut constient de faptul ca aceasta "noua realitate" va problematiza si mai mult soarta regimului politic de la Chisinau, pentru care vecinatatea cu UE inseamna angajamente suplimentare si deloc favorabile unei oligarhii corupte si santajabile, incerte si imprevizibile. Noua situatie politica, care implica noi responsabilitati si conditii de securitate pentru UE, mai mult il deranjeaza, decat l–ar aranja pe Voronin. Constient de faptul ca i se limiteaza sansele de dedublare politica, presedintele incearca sa–si deschida niste porti de rezerva spre Rusia. Comportamentul lui devine nesigur. Nu–i exclus ca Voronin sa fi inteles ca s–a transformat in prizonierul propriei guvernari. Constrans de noile realitati si incapabil sa se poata orienta si adapta la ele, Voronin contraataca. Dar, intrucat statutul si alte obligatii aferente nu–i permit sa riposteze institutiilor europene cu text deschis, razbunarea cade pe Romania, care aduce Europa peste el. Scandalul politic in jurul Romaniei este, de fapt, o incercare de a protesta, indirect si evaziv, impotriva politicii CE si UE in regiune.

Petru Amariei