Patronii cluburilor de noapte din partea nordica a insulei Cipru, aflata sub jurisdictia Turciei, obtin un profit net de 120.000 de euro pe luna, doar din vinderea in sclavie sexuala a femeilor din strainatate. Victimele din Moldova sunt in topul listei.

Cel putin asa indica rezultatul unei investigatii in domeniu, efectuate de ONG–ul turco–cipriot, Prologue si prezentate recent de ziarul "Cyprus Mail".

Mine Yucel, managerul acestei organizatii, a declarat ca fiecare a treia femeie care lucreaza in cluburile de noapte din nordul Ciprului, provine din R. Moldova, dupa care urmeaza femeile din Ucraina si Rusia.

S–a stabilit ca tinerele ajung sa fie traficate in Cipru prin Turcia. ONG–ul a reusit sa descopere dedesubturile fenomenului, colectand informatii de la mai multi participanti la acest fenomen, inclusiv soferii de taxi, clientii cluburilor de noapte sau pe angajatii spitalelor unde tinerele isi efectuau controalele medicale.

Potrivit cifrelor oficiale peste 350 de tinere sunt angajate in cele 56 de cluburi de noapte din nordul Ciprului, cluburi care au acelasi regim de lucru ca si cabareturile.

Pazite de caini si garduri din fier

Potrivit lui Yucel, cluburile de noapte in care "muncesc" tinerele sunt ingradite cu gard de fier si sunt pazite de gardieni si caini. Cel mai mult insa impresioneaza fenomenul "datoriei" prezent in sistemul acestor cluburi. Patronii cluburilor de noapte forteaza tinerele sa le restituie toate cheltuielile pe care acestia le–au

suportat atunci cand au fost aduse in tara. Potrivit liderilor acestei organizatii, fata de fetele aduse pe insula se face uz de urmatorul procedeu: la inceput ele sunt nevoite sa "lucreze" fara sa fie remunerate, insa chiar si atunci cand termenul de rambursare a datoriei expira, acestea nu primesc nici un ban, fapt care practic le transforma in sclave sexuale.

Potrivit legislatiei locale, tinerele au dreptul sa lucreze legal in Cipru pe o perioada de sase luni, dupa care sunt obligate sa plece pentru o perioada de cel putin doua luni. Deoarece nu reusesc sa obtina bani pe parcursul primei sederi in Cipru, femeile revin, dar ajung din nou in acelasi cerc vicios. Astfel ele sunt nevoite sa munceasca iarasi "pe gratis" pentru a–si reintoarce datoriile.

S–au intamplat cazuri in care fetele nu au reusit sa paraseasca Ciprul, deoarece erau acuzate de incalcarea prevederilor contractului cu cabaretul, in aceste cazuri politia turco–cipriota retinandu–le pasapoartele si biletele retur.

Fetele nu au posibilitati sa se adreseze cu plangeri unor institutii oficiale, deoarece sunt tinute in cladiri inchise si bine pazite.

O metoda de evadare ar fi cererea unui client sa ia cina cu una din fete. Tocmai de aceasta metoda au facut uz membrii ONG–ului Prologue pentru a intra in contact cu victimele acestui fenomen.

Partea de nord a Ciprului turcesc este catalogat de autoritati drept destinatia preferata a traficantilor.

Potrivit estimarilor OSCE, traficul de fiinte umane este o afacere care se situeaza pe locul trei dupa traficul de arme si droguri. Anual acest business aduce profit traficantilor in suma de 6–9 milioane dolari la nivel global.

Adaptat de Diana Railean