Interviu cu dl Vladimir Sarban,
secretar al Primariei municipiului Chisinau

— Dle Sarban, ce impact ar putea avea asupra "dosarului ambulantelor" scoaterea de sub urmarire penala a ex–primarului Serafim Urechean?

— Ceea ce s–a intamplat acum doua saptamani este o consecinta a faptului ca, la instrumentarea dosarelor, au fost comise mai multe ilegalitati. In instanta superioara au fost atacate incalcarile de procedura indicate de reclamanti si nu legalitatea dosarului ambulantelor in ansamblu. Instanta superioara le–a dat castig de cauza, esenta materiei, insa, urmeaza a fi examinata in instanta de fond. Vom urmari cum va proceda aceasta. In mod normal, ar trebui sa fie pus punct acestui dosar, dar nu sunt sigur ca va fi anume asa, deoarece exista precedente regretabile in acest sens, adica sunt cunoscute mai multe hotarari ale CSJ sau chiar ale CEDO care raman neexecutate, autoritatile acumuland o adevarata imunitate la acest subiect.

— Ce va urma dupa detentia ilegala in care v–ati aflat timp de 11 luni, or, despre acest caz se spune ca este unul iesit din limitele bunului simt si al dreptatii…

— Iesit din limitele bunului simt si al dreptatii, dar nu si din comun. Nu sunt singurul care m–am confruntat cu o asemenea situatie. De altfel, ma consider norocos. Ne–am adresat operativ si in timp relativ scurt la CEDO, iar CEDO, neintarziat, a examinat dosarul meu. Sunt zeci, sute de cazuri similare care, in virtutea faptului ca lumea nu cunoaste procedura sau are frica de cheltuieli prea mari, sau nu au niste avocati energici, raman nedezvaluite. Am avut mare noroc sa–l intalnesc pe Alexandru Tanase care s–a implicat in modul cel mai serios si corect, inclusiv sub aspect financiar. De altfel, succesul la Strasbourg nu ar fi fost posibil fara contributia avocatului Nicolae Ursu, care imi este aparator in instantele nationale. Cei mai multi, insa, stau la parnaie ilegal ani in sir. Cunosc destule cazuri de acest fel, or, fiind acolo, am fost si eu "inclus" in "reteaua informationala" care, la inchisoare, functioneaza mai operativ decat la libertate.

— De altfel, cum circula informatia prin inchisori?

— Foarte simplu. De la strigatele disperate, care rasuna in plina noapte din geamurile celulelor, pana la alte metode de comunicare, considerate clandestine. Afli destule informatii, fara a face vreun efort. Acolo, esti informat imediat cine a fost incarcerat, in ce fel de dosar, in temeiul carui articol… Afli de unde este de bastina noul detinut, ce fel de rude are sau din ce fel de parinti este. Eu, bunaoara, stiam ca, intr–o celula, era detinut un tanar din satul meu vecin. Un baiat de 20 de ani, cu mama caruia sunt de o varsta. Un timp am stat chiar in aceeasi celula. In cele 11 luni de detentie, cu exceptia perioadelor in care eram la spital, nu am stat niciodata singur. Eram cate 3–4 persoane intr–o celula de 11 m. p., desi normele cele mai elementare din legislatie stabilesc ca fiecarui detinut trebuie sa–i revina cel putin 4 m. p. de spatiu.

— Cum explicati ca, in pofida prevederilor legale, la capitolul respectarea drepturilor omului, situatia ramane neschimbata?

— Nu pot califica altfel decat o obraznicie, o incredere exagerata in propria invincibilitate, manifestata de cei care ar trebui sa stea la straja legalitatii. Acesti oameni sunt siguri pe actiunile lor, fiind convinsi ca nu va urma nimic, oricat de multe abuzuri ar comite. Se discuta foarte mult, chiar si in Parlament, niste proiecte de legi care ar redresa situatia. S–a propus ca procurorii sa–si ceara scuze de la cei pe care i–au ofensat pe nedrept, iar cei care au comis anumite ilegalitati, sa fie trasi la raspundere. De altfel, in Codul penal exista norme, potrivit carora pot fi trasi la raspundere ofiterii de urmarire penala si judecatorii care comit abuzuri. La noi, insa, practic lipsesc astfel de precedente, din care cauza abuzurile sunt tot mai frecvente si tot mai grave… Increderea exagerata in sine este consolidata de convingerea ca cei care au patimit in urma abuzurilor vor uita. Iesind de prin inchisori, vor da a lehamite din maini, lasandu–i in plata Domnului si pe cei buni, si pe nebuni.

— Ati uitat?

— Nu, eu pot uita lucruri marunte, chestiuni neimportante... De fapt, fiind in penitenciar, mi–am facut notite, desi, cele mai importante, sunt in cap si in suflet.

— E un Jurnal de inchisoare?

— Nu ma incumet sa–i zic asa, dar am pastrat toate notitele facute acolo in cele 11 luni de detentie. Continui sa scriu si in prezent, umbland prin salile de judecata.

— Notitele ar putea deveni o carte?

— Am avut intentii, am si fost incurajat sa editez o carte, dar nu am decis deocamdata. Sunt ocupat acum de alte chestiuni, in primul rand, legate de sanatate. Recent am fost supus unei interventii chirurgicale destul de complicate. Acum incerc sa–mi revin din starea de boala. Pe de alta parte, procesele de judecata continua. Scopul meu e sa ajungem la bun sfarsit. Sunt sigur ca, pana la urma, daca nu aici, atunci in instanta europeana voi avea castig de cauza deoarece sunt nevinovat. Daca as sti ca am vreun pacat in aceste cazuri, atunci, cum zic si fratii nostri de peste Prut, as fi cu ciocul mic, dar nu am de ce sa tac. Nu ma tem ca, pentru a ma intimida, vor incepe si alte procese, desi, in conditiile de la noi, s–ar putea intampla orice.

— Cum pot fi schimbate aceste conditii?

— Una dintre modalitati ar fi debarasarea de nihilismul juridic. Sectorul neguvernamental ar trebui sa fie mai activ si mai consecvent. Fiecare om ar trebui sa–si cunoasca foarte bine drepturile si sa aiba verticalitate ca sa si le apere. Nu vom face abstractie de la faptul ca guvernantii nostri nu doresc acest lucru. Chiar si hotararile CEDO nu sunt publicate in Monitorul Oficial, desi legislatia obliga sa fie publicate. Autoritatile au considerat suficient sa le plaseze pe site–ul Ministerului Justitiei (MJ). Oficialii chiar incearca sa substituie publicarea lor cu versiunea electronica, de parca in R. Moldova gradul de acces la Internet ar fi atat de mare. Legea spune clar ca deciziile CEDO trebuie publicate integral in Monitorul Oficial si nu in variante prescurtate sau in editii speciale. Potrivit statisticii, numarul hotararilor publicate este extrem de mic. Chiar si eu, de un an deja, lupt sa fie publicata decizia CEDO, dar fara vreun rost.

— Cine refuza?

— Pana acum, agentul guvernamental, actualul ministru al Justitiei care invoca fel de fel de pretexte: ca nu are cine traduce, ca hotararea a fost plasata deja pe site–ul MJ... Niste argumente de–a dreptul inconsistente. Un deputat a si facut doua interpelari in Parlament, dar carul a ramas pe loc. Probabil ministrul se considera protejat atat de bine, incat este sigur ca orice abuz ar comite, nu va urma nimic. Personal nu prea intrevad timpul cand in societatea noastra legea va fi aplicata echidistant. Atmosfera din societate nu ne ofera nici un indiciu favorabil in acest sens. Am adresat numeroase scrisori, invocand, inclusiv, refuzul de a publica hotararea CEDO. I–am scris presedintelui Parlamentului, procurorului general, prim–ministrului. Nu am primit niciun raspuns. De fapt, din Parlament am fost informat ca scrisoarea mea a fost readresata presedintelui Comisiei pentru Securitatea Nationala, Aparare si Ordinea Publica, Iurie Stoicov, la care, de altfel , se mai afla o scrisoare adresata Legislativului inca la 1.09.2005 si la care nu am primit raspuns. Procurorului general i–am trimis o scrisoare inca in august 2005, pe cand ma aflam in inchisoare. I–am replicat pe marginea interviului acordat Ziarului de Garda, in care vorbea, cu lux de amanunte, despre respectarea ireprosabila a legislatiei R. Moldova. In scrisoare am incercat sa–i demonstrez ca nu are dreptate. Nici pana astazi nu mi–a raspuns. S–a pierdut scrisoarea. Cei din Cancelarie imi spun ca e la procurorul Tumuruc, acesta imi spune ca nu–i la el. In septembrie le–am reamintit, dar, iarasi, tacere. Acestia sunt cei care fac legile...

— Cum credeti, din ce cauza celor de sus nu le pasa de cetateni?

— Se cred vesnici, probabil. I–as putea intelege, intr–un fel, pe cei de o varsta inaintata, insa nu pot sa–i inteleg pe tinerii care s–au lasat corupti de Putere.

— Cum au loc aceste acte de coruptie?

— De obicei, dupa comiterea unei nelegiuiri, cei implicati sunt "iertati", fiind lasati in pace. Dupa un timp, sunt agatati de carligul pacatului de candva. Nimeni nu recunoaste ca acest procedeu este valabil, nici procurorii, nici ofiterii de urmarire penala… De fapt, a recunoscut Grigore Gorea, dar vedeti la ce a ajuns. Am stat intr–o celula, cunoscandu–l destul de bine.

— Intentionat ati fost plasati in aceeasi celula?

— Probabil. O fi crezut ca am putea provoca vreun conflict, niste nemultumiri sau revolte ce ar avea consecinte grave.

— De altfel, cum vi s–au parut dezvaluirile ofiterului CCCEC, Grigore Gorea, facute in campania electorala trecuta?

— Nu m–am axat pe acest subiect, nu am analizat din acest punct de vedere lucrurile. Sa ne amintim ca Gorea a facut dezvaluirile la sfarsit de noiembrie, pe cand campania electorala inca nu demarase. Apropo, ulterior Gorea a depus depozitii in fata instantei. El a spus chiar mai mult decat spusese in fata camerelor de luat vederi. In instanta, marturiile au fost depuse sub juramant, deci ele au si mai mare credibilitate.

— De altfel, felul in care a evoluat situatia lui Gorea nu prea lasa loc presupunerii ca dezvaluirile au fost facute la comanda, or, daca s–ar fi intamplat asa, Gorea si familia sa ar fi fost protejati, oferindu–li–se posibilitatea sa plece de aici, inainte de a se supune unor riscuri...

— Pot sa va spun ca Gorea a avut o atitudine relativ corecta si in perioada anchetei. Doar la momentul retinerii, dansul, fiind destul de stresat, dupa mai multe interventii din acea zi, inclusiv a viceprocurorului Gurbulea, s–a manifestat cam dur. I–am spus atunci: Dumneata esti maior, eu sunt ofiter in rezerva, si avocatul meu, dl Ursu, e ofiter in rezerva, suntem oameni, la urma urmei, de ce va comportati atat de agresiv… Mi–a zis ca se grabeste. Nu pot spune ca dansul s–a comportat neomeneste. A indeplinit o comanda, la fel ca si multi altii, dupa care nu a mai putut suporta tacerea… De altfel, nu pot spune ca fata de mine cineva s–ar fi comportat obraznic acolo. Si astazi ma intalnesc pe strada cu gardieni, cu ofiteri, ne salutam. Nu am nimic cu ei.

— Au fost facute mai multe declaratii ca acest dosar ar fi o comanda politica. Dupa eliberare, v–ati intalnit cu cineva dintre cei care, se presupune, ar fi comandat arestul? Si–a cerut cineva scuze?

— Despre ce fel de scuze vorbiti? Toti, si ofiterii de urmarire penala, si procurorii, intelegeau prea bine ce se intampla. Ei imi aratau mereu prin semne cu degetul in sus. Aratau in sus, cand treceam pe la vreo cotitura, prin vreun coridor ingust, unde erau siguri ca nu suntem vazuti de cineva. Trebuia doar sa intuiesc cine e sus, cine e cel de care depinde soarta mea si a celor ca mine. M–am adresat la mai multi factori de decizie, dar si eu, la fel ca cei peste 3 milioane de cetateni, am fost tratat cu tacere, desi ar trebui sa beneficiez de toate drepturile legitime. E alta poveste ce mi s–ar raspunde, important e sa am un raspuns. Sa nu inteleaga dl Lupu, sau dl Balaban ca petitiile cetatenilor trebuie tratate cu raspuns? Cat despre scuze, nici in cele mai optimiste visuri nu am avut speranta ca–mi vor fi aduse. Regretabil, dar la noi a intrat in vigoare principiul: cainii latra, iar caravana merge.

— Cum v–a afectat detentia?

— M–a facut sa cobor cu picioarele pe pamant, sa–mi scot ochelarii cu lentile roz, pe care, deseori, ii imbracam, m–a facut sa nu fiu atat de naiv, pentru ca am fost un naiv. Am constatat ca acesti doi ani au fost aruncati din viata mea. E o perioada in care, la varsta si cu experienta mea, as fi putut fi de folos societatii, nu neaparat in Primarie, pentru ca nu m–am nascut acolo. Imi cunosc bine marimea pantofilor si lungimea nasului. Din pacate, pierderea de timp si de viata continua. Saptamana de saptamana, sunt obligat sa merg prin salile de judecata, unde nu se intampla nimic, deoarece cei inculpati se confrunta cu destule probleme de sanatate. Eu am fost supus unei interventii chirurgicale, au probleme dl Railean si dl Modarca, are probleme destul de grave dl Paladi…

— Ati fi putut evita arestul?

— Pana la 12 noiembrie 2004, intra ba unul, ba altul, anuntandu–ma ca voi fi arestat. Veneau prieteni sau simpli cunoscuti care aveau informatia din surse sigure. Multi imi sugerau ca ar fi bine sa parasesc R. Moldova. Daca plecam, ar fi fost mare scandal, as fi fost acuzat ca ma eschivez de la raspundere. Chiar unii colegi imi spuneau: poate pleci in concediu, pe vreo foaie de boala. Am refuzat categoric.

— Ati fost solicitat sa acceptati niste "compromisuri", in numele eliberarii?

— Chiar a doua zi, dupa retinere. A venit un colaborator, sef al serviciului operativ de la CCCEC. Constatase, probabil, ca eram derutat. In ajun, prin intermediul avocatului, cerusem de acasa niste pastile, apa, haine de schimb. Desi sotia mi le adusese, au refuzat sa–mi dea pachetul . De altfel, si prin asemenea metode vor sa te franga. Dimineata, ofiterul a permis sa–mi fie transmis coletul, spunandu–mi ca luni as putea fi liber, adica, s–ar putea ca judecata sa nu–mi prelungeasca mandatul de arest, daca as accepta sa le fiu de "ajutor", deoarece, spunea ofiterul, nu cunosteau prea bine cazul. Apropo, cat eram in Primarie, niciodata nu le refuzasem sa le ofer actele solicitate. Le–am spus, auzind oferta de colaborare, ca nu am fost porc si nu voi fi vreodata. Cred ca vroiau, in primul rand, sa ma compromita. Iesind, peste o zi, lumea ar fi inteles ca mi–am cumparat libertatea prin lasitate.

— Ati simtit ca sunteti filat sau interceptat, ati gasit in dosar asemenea dovezi?

— Temeiul retinerii mele este urmatorul: martori oculari ar fi indicat ca anume persoana mea ar fi comis presupusa infractiune. Initial ma gandeam ca, intr–adevar, cineva exista, dar atunci cand am citit depozitiile tuturor martorilor, am constatat ca niciunul, absolut niciunul, nu–mi pomenise numele. Deci, a existat indicatia ca anume eu sa fiu exclus din viata publica. Imi amintesc, la inceputul anului 2004, unul dintre liderii Fractiunii comuniste din Consiliul Municipal Chisinau mi–a spus ca trebuie sa plec din Primarie, pentru ca acolo "vor zbura aschii". Am zis ca nu ma consider ca atare, la care mi–a raspuns: "Bil bi celocek, statia naidetsea". Pana la retinerea mea, a fost gasit si pentru mine un articol.

— Nu v–ati gandit sa va lansati in politica?

— In 1989, fiind in partid, ieseam la mitinguri si constatam ca nu–mi pot explica de ce protestatarii nu ar avea dreptate. Eram seful sectiei ideologie in raionul Frunze. Sefii mei de atunci imi reprosau ca tolerez protestele, ca admit prea multa libertate. Le–am zis sa stea alaturi de mine si sa–mi arate cum trebuie sa limitezi aceste libertati. Tot atunci am avut o oferta sa plec la o intreprindere. In aprilie 1990, am depus cerere de iesire din partid, dupa ce suportasem un disconfort interior ucigator. Tot atunci mi–am zis ca nu voi mai fi niciodata membru vreunui partid. Ulterior, fiind secretar al Primariei, legislatia nu–mi permitea sa ader la vreun partid. Nu veti gasi numele meu nici pe o lista electorala, chiar daca, dupa schimbarea acestei prevederi, unii colegi de ai mei au avut banuieli si suspiciuni la reticenta mea de a accepta vreun loc pe listele electorale. Nu am crezut vreodata ca, peste noapte, poti adera la vreun partid. In viata politica de la noi sunt mai multi lideri bine intentionati, dar nu obtin rezultate scontate, deoarece conditiile din societate nu le permit sa avanseze.

— In aceste zile, Eduard Musuc, liderul PSDM, sta inchis in una din celulele in care ati fost detinut si Dvs. De altfel, e un caz la fel de suspect…

— E aceeasi modalitate de intimidare, de distrugere a oponentilor. La fel ca si in cazul meu, in alte sute de cazuri se procedeaza la fel, desi, in sirul masurilor preventive, 12 la numar, arestul este ultima actiune care, in conformitate cu legislatia, poate fi aplicat doar in cazuri extreme, or, nici eu, nici Musuc, nu facem parte din aceasta categorie.

— Cum ar putea cetatenii simpli sa contribuie la evitarea unor astfel de cazuri?

— Credeti ca societatea stie cu exactitate ce se intampla? Cazul meu, care s–a bucurat de atentia presei, de o atitudine favorabila a mai multor medii de informare, fapt pentru care le multumesc tuturor, este unul mai rar intalnit, pentru ca, in alte situatii, cetatenii nu se bucura de acelasi suport mediatic. Pe de alta parte, sa facem un simplu calcul: Cati cetateni au citit ziarele? Cei mai multi, din Chisinau si, cate vreo 10, din fiecare alta localitate. Ceilalti, marea majoritate, nu au acces la informatie, nu au bani sa cumpere ziare, motiv din care au vizionat doar programele TVM care au relatat doar despre retinerea mea, despre faptul ca eram dus cu catuse pe maini (aceste actiuni fiind o incalcare flagranta a legii, eu nefiind condamnat). Atunci, insa, cand am castigat dosarul la CEDO, doar Timpul, Jurnal de Chisinau, Info–Prim Neo, Literatura si arta, Moldavskie Vedomosti, Ziarul de Garda, Euro TV, Pro TV si, poate, Capitala au relatat despre eveniment. Celelalte medii nu au spus niciun cuvant. Asa se intampla sa asistam la o intoxicare continua a opiniei publice. Si in cazul Musuc, se repeta acelasi fenomen. Doar presa nefinantata de stat isi permite sa abordeze aceste subiecte, facand asta pe propriul risc. Amintiti–va, in acest context, de problemele cu care se confrunta ziaristii incomozi puterii. Sunt sigur ca, in urma mediatizarii tendentioase a cazului meu la TVM, mai multi cetateni au si ramas la parerea care le–a fost inoculata. Ei au vizionat acele relatari, spunandu–si: Las–ca ii stim noi pe cei de la primarii… De altfel, au temeiuri pentru a crede anume asa, deoarece cu o hartie banala trebuie sa te plimbi luni intregi de la un functionar la altul, fiind intampinat cu destula aroganta. Aceste lucruri sunt nespus de incomode pentru omul de rand. Cetatenii sunt tentati sa creada ca TVM spune adevarul. Acest lucru e si mai periculos, mai ales atunci cand nu au surse de informare de alternativa.

— Cum se vor desfasura apropiatele alegeri locale?

— E devreme sa facem pronosticuri, pentru ca, deocamdata, alegerile nu au fost anuntate. Astazi exista alte mari probleme in municipiu. Lipsa mijloacelor financiare, sau lipsa lor pana la o anumita perioada, deoarece in ultimul timp, in interese electorale, se observa o marinimie speciala. Cadrul legal este invechit. Legea cu privire la statutul municipiului Chisinau este perimata si ar trebui racordata la Legea privind administratia publica locala. Din cele enumerate nu s–a intreprins nimic si nici catre urmatoarele alegeri acest lucru nu se va intampla. Haosul, probabil, convine mai mult... In astfel de conditii e mai simplu de trasat pe unde trebuie sa circule miscrobusele.

— Dar de ce atata nepasare, chiar si opozitia pare sa fi intrat intr–o stare de letargie…

— E chiar un somn letargic… Ar fi binevenit Imnul "Desteapta–te…" Nu prea comunic cu liderii politici. Urmaresc uneori Ora Guvernului. Ati vazut, probabil, sala de sedinte a Parlamentului. E aproape goala. Sunt doar cei care adreseaza intrebari si cativa functionari care dau explicatii stupide…

— Ce ne puteti spune despre lupta cu coruptia, desfasurata in R. Moldova?

— Am simtit pe propria–mi piele buna organizare a luptei cu coruptia. E atata exces de zel. Zeci de colaboratori sunt antrenati in actiuni inutile. Eram dus la judecata de cateva zeci de colaboratori care blocau intrarile pe coridoarele Judecatoriei, imi imbranceau sotia si rudele, interzicandu–le sa ma atinga. Acestia nu erau simpli gardieni, erau ofiteri cu grade avansate: locotenenti, capitani… Noi mimam lupta cu coruptia, pe cand avem destul camp de lucru in care ar urma sa se implice organele respective, deoarece nimeni nu neaga ca exista coruptie in societatea noastra. Exista de jos in sus si viceversa, noi, insa, mimam, pentru a discredita anumite persoane: un lider de partid, un sef de banca, in speranta ca vom reusi sa alipim banca la alte structuri, sau un profesor, un medic, lasand neatinse "zonele" de influenta. Urmariti astazi mai multe cazuri de rasunet, nimeni, insa, nu–i suspendat cel putin din functie. Chiar si cazul Papuc. De ce atata selectivitate?

— Dupa arestarea mai multor functionari din Primarie, acolo nu mai este coruptie?

— Am putea afla de la cei care astazi se adreseaza acolo. Ei pot spune cat de transparent si cat de operativ se solutioneaza problemele lor. Doar analizand aceste circumstante, am putea spune daca lipsa celor arestati a condus sau nu la excluderea fenomenului coruptiei.

— Dar care e cel mai corupt domeniu in viziunea Dvs.?

— Greu de spus. Cred, totusi, ca administratia publica, acolo unde se iau decizii. Nu mi se pare prea afectat sistemul sanatatii. Nu cred ca sunt multi medici care pretind sa le dai ceva inainte de ati acorda ajutor. Daca, insa, omul te–a ajutat, te–a salvat de la o nevoie si, respectiv, ai avut placerea sa–i oferi ceva, asta e treaba ta personala si nu a CCCEC.

— Consiliul Europei va aloca 3,5 milioane de Euro pentru combaterea coruptiei in R. Moldova. Cum vor fi gestionati acesti bani?

— Pentru diverse programe, pentru seminare, pentru dotare tehnica… As vrea sa cred ca cel putin de asta data acesti bani vor fi utilizati mai eficient.

— Exista in Moldova functionari care ar putea gestiona eficient si onest aceste fonduri?

— Nu cunosc cine va trebui sa le gestioneze, dar sunt sigur ca, sub auspiciile CCCEC, banii ar putea fi aruncati in vant.

— Din ce cauza oamenii cad atat de usor prada tentatiei banului?

— Exista un soi de oameni pentru care banul e absolut totul. Ei nu se gandesc ca cineva are o demnitate si nu poti, pur si simplu, sa calci peste acest sentiment. Omul sarac dar curat nu poate merge asa cum vrea cel cu bani. Cred ca societatea i–a corupt, demonstrandu–le ca numai cu banul poti obtine si dragoste, si respect.

— Viceministrul Justitiei, Nicolae Esanu, declara intr–o emisiune TV ca in R. Moldova conditiile de detentie sunt suficiente, pe cand la Ziarul de Garda ajung scrisori disperate din inchisori...

— Sute de oameni stau acolo, abandonati de familii, intr–o mizerie inimaginabila. Care ar fi interesul celor care scriu la redactie? E un strigat de durere. Intemnitatii descriu realitatea. Ei nu mint, deoarece in inchisori intr–adevar sunt conditii mizerabile. Atunci cand declaram despre asta, inclusiv la CEDO, a fost filmata o celula de la CCCEC, unde e relativ curat. Le–am zis atunci sa filmeze si la Penitenciarul nr. 13, dar nu au acceptat. La 23.II.2005, cand am fost transferat acolo, in celula lipsea pana si sticla de la geam. Erau trei randuri de gratii — atat. Acopeream gaura cu pelicula, cu plapome, dormeam imbracati. Este baie, unde esti dus doar o data in saptamana, in alte zile te speli din cana, peste WC–ul din celula. La noi nimeni nu recunoaste ca, in inchisori, detinutii sunt intretinuti in conditii anormale. Spun ca ar fi insinuari. De altfel, premierul Tarlev spunea, acum ceva timp, ca ar trebui lichidata acea inchisoare din centrul Chisinaului, recunoscand ca conditiile nu ar fi prea bune acolo. L–as intreba: sa se fi inrautatit de atunci?

— Poate au nevoie de teren pentru vreun business?

— Nu exclud.

— Ati suportat si alte abuzuri acolo?

— Nu, poate si pentru ca stateam in acea parte a inchisorii unde sunt detinute persoane din organele administrarii publice. Eram 4 in celula. In celelalte, insa, doar pot sa–mi imaginez ce se intampla. Stau cate 20 si mai multi intr–o singura camera. Acolo e adevarat infern.

— Cum se descurca un om care iese din inchisoare?

— Daca nu are sprijinul familiei, daca nu beneficiaza de reconditionare psihologica, e mare jale. Eu sunt recunoscator sotiei, rudelor, prietenilor, deseori am amintit de familia Gavriliuc... Acesti oameni au izbutit sa obtina acordul ca in izolatoarele CCCEC sa fie angajat un medic. Am promovat impreuna aceasta oportunitate si a fost angajata o persoana. Cat ma priveste, astazi beneficiez de salutul unor persoane necunoscute care ma intalnesc pe strada si ma sustin. Acest lucru s–a intamplat gratie faptului ca a fost mediatizat cazul meu, dar cati raman niste anonimi, fiind abandonati chiar si de familii. Am cunoscut chiar eu astfel de cazuri. Detinutii ajung sa nu mai aiba cu cine comunica, nu mai primesc pachete de acasa, iar mancarea de acolo este insuportabila. Iesind, dupa ispasirea pedepsei, de obicei sunt tratati cu refuz atunci cand isi cauta un loc de munca.

— De altfel, cum e mancarea in penitenciare, cat de insuportabila?

— Nu mancam din ce ni se propune. De obicei pregateam in celula, cu fierbatorul. Gateam ciorbe, terciuri… Desi ne aduceau pachete de acasa, pastrarea produselor este o mare problema. Cu colegii din celula stabileam cine si cand sa vina. Nevoia comuna te face sa intinzi mana si sa te ajuti reciproc, altfel te ia naiba.

— Cand reveniti in Primarie?

— Am revenit deja, acum sunt in stare de convalescenta, dupa interventia chirurgicala la care am fost supus. Cat priveste dosarele, voi merge pana la urma. Mi–am pierdut sanatatea, dar nu demnitatea si increderea in oameni, cu exceptia unor persoane.