In R. Moldova traiesc aproape 10 mii de orbi. Majoritatea sunt in pragul saraciei, singura sursa de existenta a lor fiind mizera pensie, care constituie in mediu 360 de lei. De la inceputul lunii septembrie, cand Directia Centrala a Societatii Orbilor din Moldova a adoptat Decizia privind reducerea organizata a locurilor de munca la toate intreprinderile nevazatorilor din republica, angajatii care munceau la cele cateva intreprinderi specializate din republica si–au pierdut linistea.

Dumitru Sclifos, presedintele Administratiei Centrale a Societatii Nevazatorilor (ACSM) din R. Moldova ne–a declarat ca pana la 1 septembrie, in ansamblu pe republica erau angajati la munca 751 de nevazatori. Acestia lucrau doar 2 zile pe saptamana si doar atunci cand intreprinderile aveau materie prima sau comenzi. Astfel s–a ajuns in situatia cand majoritatea intreprinderilor din republica au devenit neprofitabile. "Noi producem un leu, dar cheltuim 3", spune Sclifos, precizand ca menirea unitatilor economice din subordinea ACSM este de a incadra in campul muncii persoane cu disabilitati de vedere care ar genera venituri, acumularile urmand sa fie repartizate la toti cei 9500 de nevazatori de la noi. "Situatia economica in care ne–am pomenit nu ne permite acest lucru. Pentru a nu lichida intreprinderea, am luat decizia de a reduce organizat numarul locurilor de munca atat pentru muncitori, cat si pentru cei din administratia intreprinderilor."

Pensionarilor li s–a spus sa nu se mai prezinte la contabilitate dupa bani

In situatia creata nevazatorii raman in strada. Marcel Cazacu lucreaza de 13 ani la o intreprindere specializata din Soroca. Acum nu stie ce sa faca si la cine sa apeleze dupa ajutor. "Contrar vointei mele trebuie sa ma autoconcediez, fara sa sper macar ca voi primi indemnizatiile de disponibilizare care mi se cuvin".

Unii angajati se plang si de felul in care administratia se comporta cu ei. "Felul in care se vorbeste cu noi aminteste de tratamentele aplicate pe timpul lui Stalin. Acum, pensionarii nu mai pot veni aici sa lucreze. Ei au fost primii carora li s–a spus sa nu se mai prezinte la locurile de munca sau la contabilitate dupa bani", ne–a declarat Svetlana Tverdohleb.

Pentru a fi remunerata cu 450 de lei pe luna Nina Dobrovolschi trebuie sa confectioneze zilnic in jur de 1700 de sarmulite aplicate ulterior la sticlele de sampanie. Aceasta e norma. "Sarma o descalcim singuri", ne spune femeia, aratandu–ne degetele taiate. "Salariul pe care il primim e unul mizerabil, dar nici pe acesta nu ni–l dau". Nina a fost fortata de imprejurari sa–si dea copilul la o scoala de meserii, desi isi dorea foarte mult ca acesta sa studieze la liceu. "Desi invata foarte bine, de obicei primea note mici si asta pentru ca nu aveam bani sa platesc profesorii. Asta e soarta noastra–saraci am fost, saraci ramanem".

I–am expediat o scrisoare lui Voronin

Directorul intreprinderii de la Soroca, Valentin Lungu, ne–a declarat: "Zilele trecute, in cadrul programului IREX, la noi a fost o doamna din SUA. Ea ne–a spus ca peste tot in lume persoanele cu handicap nu lucreaza. Noi intelegem acest lucru, pentru ca nu traim in Italia, Franta sau Germania. La noi statul nu poate oferi pensii nici pentru a acoperi cosul minim de consum. Cand cerem ajutor sa procuram utilaj sau materie prima, cei de sus se uita la noi ca la niste sarlatani. Ei nu–si inchipuie ce inseamna pentru un nevazator sa lucreze. I–am expediat o scrisoare si presedintelui Voronin. Asteptam."

Situatii similare celor de la Soroca sunt peste tot in Moldova. Tocmai din acest motiv, nevazatorii din mai multe localitati s–au adunat vineri, 20 octombrie, pe podul de la Telecentru, pentru a protesta impotriva disponibilizarilor de la intreprinderile la care muncesc. Au venit din Basarabeasca, Balti, Orhei, Soroca, insotiti de unii membri ai familiei sau dibuind drumul cu bastoanele.

Din bezna intunericului, ne arunca in bezna saraciei

Valenitina Bezer a venit de la Orhei sa protesteze pe pod, la Telecentru. Ea ne–a spus ca, spre deosebire de alte raioane, in care invalizii sunt uniti, la Orhei situatia este mult mai dificila. "Nimeni nu indrazneste sa se opuna faradelegilor administratiei. Sunt redusi oameni care pot sa munceasca. Decizia de a ne disponibiliza, ne arunca din bezna intunericului in cea a saraciei."

Mai multi nevazatori au venit la miting insotiti de parinti. Svetlana Ciumac se tinea de bratul mamei sale, Victoria. "De cand s–a nascut, sunt alaturi de ea. Sa stiti ca un nevazator, pe langa acest handicap, sufera si de alte boli. Tocmai din acest motiv trebuie sa o insotesc oriunde. Pentru a–i putea fi aproape, am fost nevoita sa lucrez doar cateva ore pe zi. Am muncit si paznic si dereticatoare. Traim doar din pensia mea si a ei. Toata lumea e suparata pe noi, dar ce putem face. Vecinii din bloc se uita chioras, pentru ca avem datorii la Termocom. Dar de unde sa iau bani? Am de ales, sau inghet de frig, sau mor de foame."

A murit pentru ca a vrut sa se incalzeasca

"Unul dintre prietenii mei, invalid de gradul 2, a murit de frig pentru ca vroia sa se incalzeasca. In caminul din care am fost dati afara, el a ramas sa locuiasca singur. Nu avea nici caldura, nici apa, nici lumina. Pentru a dezmorti putin aerul, a facut focul in mijlocul camerei si a murit intoxicat", spune Sava Ungureanu.

Anatolie Prisacari, presedintele raionului Soroca, crede ca nevazatorii ar trebui inclusi in cadrul unui program de stat. "E nevoie de reutilarea intreprinderii, dar nu–i deloc simplu. Nevazatorii sunt o categorie specifica, care au nevoie de ocrotire speciala. Daca situatia ar fi fost abordata din acest aspect, astazi nu s–ar fi ajuns la o astfel de criza. Intreprinderea are dreptul la viata. Inchiderea ei e cea mai simpla solutie. Trebuie sa ne gandim ce facem cu acesti oameni. Sa nu uitam ca atunci cand vine vorba despre niste oameni loviti de soarta, putem accepta si suportarea anumitor pierderi. Vom incerca sa–i sprijinim. Ii vom ajuta la asigurarea apartamentelor cu gaze, le vom oferi, in masura posibilitatilor, compensatii din Fondul de sustinere sociala."

Sa cerseasca ca mine

Printre protestatari erau si persoane care nu aveau aceleasi viziuni asupra problemei. Bunaoara, Maria Verescun, presedinta Asociatiei Nevazatorilor din municipiul Chisinau, ne–a declarat: "Imi este rusine de colegii mei. Daca intreprinderile nu aduc nici un venit, de unde sa ia bani? Eu umblu ca o cersetoare pe la biserici si cersesc niste faina sau ulei. Asa traiesc. Ei sunt revoltati ca primesc numai cate 200 de lei pe luna. E bine sa nu faci nimic si sa primesti bani. Reducerea este iminenta, pentru ca intreprinderile nu au bani ca sa le plateasca salarii."

Diana Raileanu, Nina Neculce

Articol realizat in cadrul proiectului "Stabilirea unor parteneriate eficiente pentru imbunatatirea serviciilor sociale locale", implementat de Asociatia Presei Independente (API) cu suportul financiar al Sectiei DFID a Ambasadei Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord in Republica Moldova