Pentru prima data, Stela Popescu, Alexandru Arsinel si Gheorghe Urschi, trei umoristi romani de exceptie, au decis sa evolueze impreuna, oferind publicului din R. Moldova spectacolul "Nu mor caii, cand vor cainii". Din concert nu lipsesc muzica, parodiile si glumele.

Gheorghe Urschi spune ca de multa vreme isi dorea sa organizeze un asemenea spectacol. Decizia a fost luata dupa ce publicul spectator il tot intreba de ce apare atat de rar in scena. "Asteptam sa savuram cat mai mult timp jocul, pentru ca niciodata nu ne saturam de Urschi in scena. Intotdeauna plecam de la spectacolele sale cu senzatia ca era bine sa ne mai spuna ceva", spun admiratorii actorului Gheorghe Urschi.

Pentru repetitiile din scena actorii vor avea doar o ora si jumatate. De fapt acesta este ritmul firesc de lucru pe care trebuie sa–l accepte. Pe de alta parte, cei trei artisti de o asemenea marca nici nu au nevoie de repetitii speciale.

Rugat sa deschida cateva paranteze despre spectacolul din 25 octombrie, Gheorghe Urschi a specificat ca, desi pretul biletelor este cam piparat, publicul va avea in schimb, oferite pe tava, glume ad–hoc, or, tocmai acest moft superb al improvizatiei este ceea ce profeseaza actorii si comicii. "O replica scrisa si insusita de multa vreme e una, insa, ceea ce vine ad–hoc si se trasneste la moment, e absolut alta. Publicul simte asta intotdeauna." Acest detaliu este singurul pe care actorul Urschi ni l–a oferit, mentionand ca spectacolul promite a fi unul de exceptie mai ales ca, Alexandru Arsinel si Stela Popescu sunt cunoscuti si asteptati oriunde exista suflare romaneasca.

"Ne cunoastem de foarte multa vreme, dar fara sa ne vedem nemijlocit, ei ma cunosteau doar de la televiziunea din Iasi, care a stat ani de zile cu antena prin Chisinau. Anume atunci urmareau evolutiile mele scenice care, pe atunci, nu erau rupte din cer."

Toate responsabilitatile organizatorice si financiare pentru promovarea spectacolului si le–a asumat una dintre fiicele actorului. "Macar de atata m–a scutit, sa nu alerg sa rezervez camere la hotel, bilete la avion, sa comand pranzuri. Intr–un fel ma bucur si eu ca am facut copii care ma ajuta."

Desi, la moment, isi sprijina ambele fiice care insista sa faca performanta in meseria pe care si–au ales–o, uneori actorul se mai intristeaza pentru ca a ajuns la varsta cand bunicul sentimental din el vrea sa se exteriorizeze. "Se vede ca va trebui sa mai contramandez aceasta perioada a vietei mele, cand voi avea fericirea sa tin un copil sus si sa mi se pise in cap, de asta nu scapa nimeni!"

Daca va avea succes acest spectacol, ne promite Urschi, va fi reluat si la Balti, "unde este un public pe care il simt si caruia i–am devenit fidel deja, la Soroca — un oras cu mult tineret, de ce nu si la Cahul sau Calarasi".

Publicul de acolo se va putea bucura de glumele trioului Arsinel–Popescu–Urschi tocmai in vara, pentru ca incepe sezonul rece, iar palatele de cultura din Moldova, incalzite pe timp de iarna, pot fi numarate pe degetele de la o mana.

Publicul de dincolo de Prut, zice actorul, difera, totusi, de cel de la noi. "Aici se rade un pic la alta constructie de fraze, decat dincolo. Si asta, tot din vina nenorocitului nostru de bilingvism si datorita faptului ca, intr–un timp, lumea ajunsese sa gandeasca ruseste. Se pare ca am depasit cat de cat aceste momente de criza si usor, usor se desclesteaza si gurile basarabenilor."

Oricat ar parea de straniu, dar si Gheorghe Urschi, cel pe care suntem obisnuiti sa il vedem mereu cu zambetul pe fata, are momente de tristete. Atunci, insa, cand copiii de peste Prut ii cer un autograf, adresandu–i–se "Voievodul Umorului Basarabean", actorul intelege ca oamenii mai au nevoie de el si uita tristetea in alta zi.